Facand o comparatie intre Romania zilelor noastre si Romania primei jumatati a secolului XX,putem sa rostim tare si raspicat :”ESTE TRIST”.

De ce?Raspunsul il gasim in marile figuri culturale din “epoca de aur”, asa cum este denumita acea glorioasa prima jumatate a secolului XX,cand tara noastra reusea sa se ridice la un nivel foarte inalt de afirmare in cadrul culturii internationale. Domenii precum: literatura, pictura, filosofia, matematica, sculptura, medicina, ne-au oferit personalitati remarcabile, care si-au impregnat puternic aura personala de talent. Una dintre aceste mari personalitati o regasim in marele Mircea Eliade, care, intr-un interviu acordat poetului Adrian Paunescu, in anul 1971, spunea pe atunci “Eu cred in viitorul culturii romanesti mai mult decat cred in viitorul culturii europene.” Afirmatia ar trebui cel putin sa ne ridice un semn de intrebare.

Personal, inca ma intreb daca aceasta tristete de care spuneam mai sus vine din faptul ca avem o cultura contemporana deficitara sau din mult prea defectuoasa promovare a unei culturi puternice. Poate ambele variante sunt valide, dar vreau sa inclin balanta spre cea de-a doua, cea in care avem mult potential cultural, dar suntem inca deficitari in a-l reliefa. Si ne este mult mai convenabila aceasta optiune, pentru ca sta in puterea noastra sa putem schimba ceva in imaginea culturii romanesti. Am spus “noastra”, referindu-ma la noi, cei carora ne pasa, cei care avem toate motivele si circumstantele favorabile de a schimba ceva. Suntem tineri si asta face 50%dintr-un potential rezultat bun. Stiu ce gandesc majoritatea persoanelor de varsta mea: ”Cu ce pot eu sa schimb ceva, ce imbunatatiri reale pot avea actiunile mele, intr-o societate cu un sistem atat de deficitar, de la nivel educational pana la nivel economic?”Cunosc foarte bine gandurile acestea,tocmai pentru ca m-am regasit in ele de foarte multe ori. Dar daca fiecare dintre noi ar gandi asa, niciodata nimic nu s-ar imbunatati, lumea in care traim nu ar mai cunoaste un progres cultural, viitorul ar fi umbrit de un declin national.

Referitor la Cultura (si nu este o greseala de exprimare folosirea majusculei,reprezinta doar o accentuare a importantei sale pentru fiecare dintre noi), am convingerea ca principala modalitate de o desavarsire a Ei este lectura. Asa cum la baza scrierii stau punctul, virgula si litera, la baza culturii sta cititul. Mi-e cu adevarat greu sa exprim in cuvinte ponderea adusa de acele carti citite, acele pagini care in momentul parcurgerii lor, realizam mai mult sau mai putin efectul extraordinar de benefic adus asupra noastra ulterior. Lectura este un drog,care provocand dependenta nu duce la nicio forma de distrugere. Conceptul de “cultura” in sine, implica o profunda baza de cunoastere, de informare, de asimilare, toate trei reprezentand procese direct dependente de pagini, pagini..multe pagini  strabatute de-a lungul anilor. Dezvoltarea fiecaruia dintre noi ca individ social si mai ales moral e strans corelata cu aceste idei.

Auzim in fiecare zi, din ce in ce mai des, vorbindu-se (mai ales in mass-media, de catre oameni cu functii inalte, care ar trebui sa reprezinte niste modele pentru noi,cei tineri) despre valori. Dar cati dintre acestia cunosc cu adevarat conceptul de “valoare”? Consider ca ne putem initia in drumul spre definirea noastra ca si “persoane culte”, numai in momentul in care stim foarte clar care sunt valorile dupa care ne ghidam in viata. O buna cunoastere a celor 9 tipuri de valori fundamentale (Valorile Vitale, Religia, Etica, Dreptul,  Stiinta, Filosofia, Politica, Economia, Arta), ne permite si o ierarhizare personala a acestora. In jurul lor se contureaza calea spre “om-ca si individ cult”.

Traim perioada in care avem libertate, multa libertate, pe care putem sa o fructificam mai mult in explorarea a tot ce inseamna cultura. Avem acces la informatii din orice domeniu, la orice ora, bogatia internetului nu cunoaste termenul de “bariera informationala”.
Este in puterea noastra sa aducem un beneficiu mai mic sau mai mare (important este sa existe!) la promovarea culturii romanesti. Avem toate resursele necesare de a combate orice potential impediment. Si nu, nu este vorba de un optimism dus la extrem, este o realitate de care ne trebuie doar putina capacitate de a o constientiza.
Sistemul educational romanesc ne pune piedici semnificative, dar nu total marcante. O implicare in masa a tinerilor informati, care au in primul rand vointa de a interveni acolo unde considera ca este cazul, poate avea efecte miraculoase. Nu va mentineti straini de aceasta situatie !!

Articole asemanatoare

• Fara articole asemanatoare